|
|
SANT' AMPEIU |
|
Se ti vai a Burdighea burdezandu sci a marina ti trovi sc'ina scuiera ina geixia pecenina. In sce a storia du Paise u se leze ancura avù che Ampeiu da burasca u l'à sarvau u Sefbù. E i antighi burdigoti in segnu de devussion stu munumèntu de Fede i gh'an faitu cun pasciun. A l'è stà ina couza vera l'è da tuti diciarà alantù a pupulassiun l'è restà alabeà. L'è di seculi, o geixeta, che ti stai delongu in pei: ma nu sulu i burdigoti i t'ama ascì i furustei. U ciocu de campane cand'i sona u matutin tute e gènte i u sènte perchè bèlu e argentin. Sant'Ampeiu, ti sei in Santu che de grassie ti n'ai fau e u l'è pè ricunuscensa chi te an delongu amau. A matin, spuntandu u sù u te baixia u campanin: tu, geixeta in riva au mà, ti sai tuta de sarin. Candu a luna a brila in cielu a pà d'argèntu a marina: mi a cuntemplu u tò prufilu cu te fà tantu cuchina. Cheli antighi marinai che sce schune navigaiva t'aregordi Sant'Ampeiu c anti vuti te purtaiva? Oh, geixeta belurina, ch'a te portu in tu mei co i son ciù de otant'agni: de cand'eiru ancù fio. Burdighea, sitadina pu tò clima rinumà: u furèstu s'inamura cande u gh'è a sugiurnà. E tò parme e passeggiate e tò sciure, u tò sù, ti sei propriu in Paradiisu: ti sei tèra du Segnù. Sant'Ampeiu lì sciu scoiu atacau cum'a patela garda i rairi burdigoti e cummossu poi parpela. A Regina Margherita li pè contru assetà goude cande i burdigoti i ven inta geixia a pregà. Cande st vei pescaui i andeixeiva a pescà faixeiva riferimèntu a tò geixia in riva au mà. E i diixeiva a Sant'Ampeiu: fane di pesci pescà che nui inta geixia vegnimu tute e vote a rongrazià. E sti veij burdigoti i conta ai nevi pecin u perchè i an faitu a geixia cu stu belu campanin. In sce l'ura du tramuntu cande u sù stà pè carà u gh'è passure e curumbi chi te ven a saluà. |