|
|
|
Deij'ani! Nè pasau de giurni che lè furmau a dialetale, nu se stai de perdigiurni. Perdigiurni nà, su se stai de si lì vui, gente cume se deve che ne fai tantu devertì. Gente ch'a recita cu a parlà antiga l'aspru nosciu burdigotu, e che de tuti l'è amiga. Cu sacrifisi e magara mugugni in cà parlai u dialetu de veci e nu ne u fai scurdà. In te su mundu, cu va tutu de premura durà deij'ani e ciù lè ina gran bela ventura. Gente cuscì, ciù nu se ne trova lè tantu che vuiautri, de longu ne avei dau prova. Deij'ani, pe lolì ve famu i nosci auguri e alura vui nu scurdaive mai di veci e primi tempi duri. De vui autri nomi nu ne vuremu fà se regurdamu ben però, che sei tuti d'amirà. Parlamu ciutostu di persunagi de cumedie bon sanghe a brotiu, e rie da fà scruscià e careghe. Pepin u codice, Dexileta, Pertunè, Pedè du grungu, cu a bagnante ingrèse, u magiurdomu, a serveta, u raijiunè. Cume se pò scurdà, a noijura invelenia, u cumandante de nàa, a gardia e chela lengassa, l'amiga de famija. A mei avisu però, ciù che impresciuna lè u balurdu e veciu meigu cu mesura a presciun, fin'au brasu da pautruna. Parlai u burdigotu, uramai sulu ciù vui vurentè, ve diemu tante grasie, deij'ani de recite... pe fà cuntenti nui. |